David cruță din nou viața lui Saul
1Sam. cap. 26

Saul, deloc n-a încetat
Pe David să îl urmărească,
S-a pus iarăși pe căutat
Pustiul, să îl scotocească

Pe dealurile din Hachila
El tabăra și-a instalat,
Tot răul îl simțea și sila
Pentru acel ce l-a cruțat.

Când tabăra a adormit
El, de oșteni înconjurat
David, acolo a venit
Ulciorul, sabia a luat

Ar fi putut să-l nimicească
Chiar la toți viața să le ia
Dar i-a cruțat ca să cinstească
Pe Dumnezeu și slava Sa.

De lângă Saul a plecat
Smerit, că Domnul l-a însoțit
Din nou l-a dat în mâna sa
Pe al său dușman, neostoit

S-a îndepărtat și l-a strigat
Pe Abner, ce acol era,
Iar Abner tare s-a mirat
Cum de s-a întâmplat, așa?

Cum de cu toți au adormit
Când trebuiau ca să vegheze?
Pe împărat, nu l-au păzit
Nici slugile nu erau treze

Iar David striga cât putea
Ca de ei să fie crezut
Unde-i ulciorul, sulița?
Ca să le vadă, a cerut

Și Saul a recunoscut
Glasul lui David, când striga
A înțeles, c-ar fi putut
Din nou, a lui viata să i-a

Recunoștința, l-a cuprins
Și a făcut alt legământ
Ca David să nu fie prins
Cât el va trăi pe pământ

Și răul, să nu i-l dorească
El viața îi va ocroti
Ba, chiar mai mult o să-l iubească
Așa cum al său fiu, ar fii

Chiar Saul a recunoscut
Că s-a lăsat dus, de cei răi
Căci David, doar bine i-a vrut
Ca unuia din fiii săi

Și Domnului el i-a cerut
Pe David, să îl răsplătească,
Ca să-l omoare ar fi putut
Sămânța lui, s-o nimicească

Dar David era credincios
Și temător de Dumnezeu,
Smerit în tot, victorios,
El, îl urma pe Domnul său.


va urma

Câmpia Turzii, 2 mai 2012